Video drăguţ

E de dragoste şi e korean presupun. Enjoy! . .

[Guang Liang - Fairytale]

I wanna love you . . sau . .

I wanna f%&k you ).
Acum serios, “I wanna love you!” şi cine te opreşte nene? Iubeşte-l/o. E o lume liberă, important e pe cine, că ştiţi şi tu, nu toţi îţi merită ţie dracostea, eu una aşa gândesc şi nu mi-am schimbat-o nici când mi s-a zis că sunt prea pretenţiosă şi că eu caut băiatul perfect fără nici un defect. Chill guys, eu caut băiatul perfect pentru Mine.

Şi pentru mine e important să aibe câteva defecte, din alea amuzante, defecte care îl fac special. .

Dar oricum nu de asta am făcut post-ul ăsta, ci l-am făcut să vă zic aşa.. obsesiile mele.. cam boring pentru unii, pentru alţii nu.

Şi ce-i cu titlul ăla, “I wanna love you!” ?!

Păi nu e Akon obsesia mea, şi nici melodia în sine, ci .. dracostea.

Dragostea pentru orice minuscul lucru care la prima vedere e useless cum ar spune mulţi. Eh.. probabil am mai spus pe undeva pe aici pe blog că mă ataşez foarte uşor de lucruri şi de persoane. Nu de toate persoanele şi nu cred că are rost să repet fraza aia cu meritatul, normal că nu judec eu asta. . şi totuşi;

M-am ataşat şi de foaia pe care am dat teza, şi de ciornă, care normal trebuiau date. Îmi venea greu, nu mă întreba de ce, pur şi simplu. .

Şi oare de ce? Ataşarea asta e genetică? Oare bunica era la fel, sau bunicul, sau.. ? Nu ştiu.

Dar într-un fel ştiu de unde vine ataşarea asta. . recunosc că aveam impresia că am pierdut multe persoane din cauza mea şi vroiam într-un fel să nu le mai dau drumul niciodată, până mi-am dat seama că nu eu le-am pierdut pe ele, ci ele m-au pierdut pe mine. De ce? Poate e mai bine aşa, poate eram copii, poate, doar poate. . . Şi faptul că majoritatea melodiilor au cel puţin un vers de genul “De-abia aştept ziua în care ne vom revedea.”, it makes me smile. Poate într-o zi vă voi revedea, who knows?. .

Only God knows.

p.s. : N-am pierdut pe cineva de curând, ci doar m-a apucat nostalgia. . şi cine nu iubeşte să iubească?

Mă cheamă şi Maria

Mi-e lene. Cred că se simte asta. )

Păi ieri n-am scris nimic pe aici, din păcate, aşa că să mă bag la scris 3 rânduri, sau să vă zic ce-am făcut eu ieri de ziua mea onomastică. Eiiii, ştiu că a fost Sf. Maria mică, merge.

Ce poate să facă omul de ziua lui de nume, iese în oraş normal! Asta a făcut şi Crinuţa, mare lucru. Dar a fost o zi mai specială, chiar dacă doar a ieşit în oraş, pentru că asta face ea deobicei, merge în oraş. Bat câmpii, vorbesc cam mult.

M-am întâlnit cu două foste colege şi actuale, adică suntem în acelaşi liceu şi pe care nu le-am văzut de când s-a terminat şcoala, din motive mai puţin cunoscute. Şi ne-am plimbat, ce poţi să faci în oraş?

Apoi seara am ajuns acasă, unde Roxana şi Raluca mă aşteptau cu un cadouaş foarte frumos. Nu vă spun mai mult, doar că a fost ceva din inimă şi făcut de mână, aşa cum îmi place mie. Au ştiut ele ce au ştiut. :X

Tot ce ştiu este că iubesc movul, şi comoara aia are o semnificaţie aparte. Poate ele sunt ca o comoară. Defapt nu poate, ci sigur. . .

Oricum, vă iubesc mult >:D<.

Pe toţi defapt, mulţumesc că mi-aţi adus aminte de mine.. . <3

Cum ziceaţi şi voi, mă regăsesc în lucruri simple. .

He loves me, he loves me not

Cred că o să aleg “He loves me not”. Şi asta nu pentru că sufăr din dragoste momentan, ci pentru că nu-l iubesc eu. Da ştiu, o să ziceţi : “Uat dă fac?! Ilogic!” Păi este destul de logic, pentru că iubesc pe cine mă iubeşte; sentimentul e pur dacă e reciproc. Cred că ştiaţi asta, or not.

De curând îmi ziceam “Credeam că lumea-i mai bună.” . . asta după o dezamăgire care m-a făcut să nu mai am încredere în orice Terchea-Berchea. Irosesc prea multe rânduri pentru El şi e chiar neinteresant.

Am făcut post-ul ăsta ca să stau să lămuresc nişte lucruri. Eu câteodată stau singură cu gândurile mele. . şi mă gândesc. . mă gândesc. Meditez!

Şi aşa a ajuns Crinuţa să-şi dea seama că puţini sunt cei care merită cu adevărat şi prin asta nu vreau să zic că eu merit tot şi că mie mi se cuvinte tot ce e bun pe lume. Nu. Dar tot ce ştiu e că eu nu ma mulţumesc cu puţin. Nu mai vreau să trec prin aceleaşi lucruri iar şi iar.

“If u get a chance take it, if it changes your life, LET it. . “

Nu ştiu cât de cunoscut vă sună, dar mie una îmi sună extraordinar de cunoscut şi-mi amintesc prima oară când am citit chestia asta am rămas mască “Ce vrea să însemne asta?!!”. Şi apoi peste secole, mi s-a întâmplat, cum o să vi se întâmple şi voua.

Cum? Cam aşa. Ai un iubit , chestii, vă înţelegeţi extraordinar de bine, şi tu dacă eşti genul căreia îi place să flirteze cu mulţi tipi, hop flirtezi cu respectivul care o să aplice proverbul de mai sus. Eh ştiu că nu înţelegeţi nimic. Ideea e că în prima secundă, cuprinsă de extaz, o să-i răspunzi la întrebarea minune “Ai prieten?!” cu un “Da” destul de convingător, chiar dacă te simţi ca şi cum ai fi făcut o crimă. Şi deodată simţi că e jumătatea ta, ştiţi şi voi sentimentul. Şi hopa, chimicalele alea încep să-şi facă efectul şi simţi că vrei să-l laşi pe actualul crezând că o să fii cu ăsta până la adânci bătrâneţi! Şi câteva zile la rând o să fiţi cei mai fericiţi. Vă spuneţi cât de mult că iubiţi şi tot aşa. Mesaje, bipuri. Şi până într-o ti când el nu mai dă nici un semn de viaţă. Opa. Gigel?! Gigel nu mai e. S-a dus şi ăsta. Şi stai şi plângi, şi plângi şi iar plângi. De ce? Oricum nu se mai întoarce.

Păăăăăi. În prima secundă o să zici că ai făcut cea mai mare greşeală ever!

Şi asta o să ţină ceva timp. Suferi. Şi peste ceva timp îţi aminteşti de proverbul ăsta. Scris pe un bileţel sub mouse pad, ca să nu-l uiţi probabil.

Fostul e dus şi ăla, tu zaci în lista lui de ignor şi iar plângi şi te întrebi de ce tu.

Şi nu peste mult timp îţi dai seama că ai făcut totul chiar bine şi faptul că te-ai despărţit de fostul a fost cea mai bună decizie. Pur şi simplu din afară observi ce fel de persoană este. Când erai cu el, pentru tine era un îngeraş, când el nici pe aproape nu este, poate este opusul. Adică era fals.. .

Bun, dar cel pentru care l-ai părăsit pe fostul de ce a plecat? De aia suferi tu.

Imaginează-ţi. De ce?

A venit să te salveze pe tine, de nişte oameni răi, care nu te meritau de fapt. Oameni falşi care te vorbeau pe la spate, care niciodată nu ţi-ar fi vrut ţie binele, ci răul. Dar erai cuprinsă de dracoste şi normal că n-ai văzut. Aşa că next time, iubeşte cu cap!

Şi eu am un înger. Toţi avem. Mai târziu sau mai devreme o să-l descoperi şi tu.

Îţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea la timp, chiar dacă eşti gone.

Miss you.

Mi-am dat seama

For once in my life I don’t feel the need to be good to the people who have brought me nothing but bad. I don’t feel the need to answer to a single living soul and it’s almost as if I am finally free. From those who want nothing better than to suck the life out of me and those who always smile at my expense and I realize that I need nothing more than the people who love me and have always been there since day one. I can’t honestly remember why I did it for so long but all that matters now is that I’m not doing it anymore. Bad people will always have bad intentions and although I’m not perfect and never will be, I see no sense in living with people who like nothing better than to see you down and broken. I also feel the need to tell those who love me that I l o v e y o u t o o && thanks for reminding me what’s really important in life.