Cred că o să aleg “He loves me not”. Şi asta nu pentru că sufăr din dragoste momentan, ci pentru că nu-l iubesc eu. Da ştiu, o să ziceţi : “Uat dă fac?! Ilogic!” Păi este destul de logic, pentru că iubesc pe cine mă iubeşte; sentimentul e pur dacă e reciproc. Cred că ştiaţi asta, or not. 
De curând îmi ziceam “Credeam că lumea-i mai bună.” . . asta după o dezamăgire care m-a făcut să nu mai am încredere în orice Terchea-Berchea. Irosesc prea multe rânduri pentru El şi e chiar neinteresant.
Am făcut post-ul ăsta ca să stau să lămuresc nişte lucruri. Eu câteodată stau singură cu gândurile mele. . şi mă gândesc. . mă gândesc. Meditez!
Şi aşa a ajuns Crinuţa să-şi dea seama că puţini sunt cei care merită cu adevărat şi prin asta nu vreau să zic că eu merit tot şi că mie mi se cuvinte tot ce e bun pe lume. Nu. Dar tot ce ştiu e că eu nu ma mulţumesc cu puţin. Nu mai vreau să trec prin aceleaşi lucruri iar şi iar.
“If u get a chance take it, if it changes your life, LET it. . “
Nu ştiu cât de cunoscut vă sună, dar mie una îmi sună extraordinar de cunoscut şi-mi amintesc prima oară când am citit chestia asta am rămas mască “Ce vrea să însemne asta?!!”. Şi apoi peste secole, mi s-a întâmplat, cum o să vi se întâmple şi voua. 
Cum? Cam aşa. Ai un iubit , chestii, vă înţelegeţi extraordinar de bine, şi tu dacă eşti genul căreia îi place să flirteze cu mulţi tipi, hop flirtezi cu respectivul care o să aplice proverbul de mai sus. Eh ştiu că nu înţelegeţi nimic. Ideea e că în prima secundă, cuprinsă de extaz, o să-i răspunzi la întrebarea minune “Ai prieten?!” cu un “Da” destul de convingător, chiar dacă te simţi ca şi cum ai fi făcut o crimă. Şi deodată simţi că e jumătatea ta, ştiţi şi voi sentimentul. Şi hopa, chimicalele alea încep să-şi facă efectul şi simţi că vrei să-l laşi pe actualul crezând că o să fii cu ăsta până la adânci bătrâneţi! Şi câteva zile la rând o să fiţi cei mai fericiţi. Vă spuneţi cât de mult că iubiţi şi tot aşa. Mesaje, bipuri. Şi până într-o ti când el nu mai dă nici un semn de viaţă. Opa. Gigel?! Gigel nu mai e. S-a dus şi ăsta. Şi stai şi plângi, şi plângi şi iar plângi. De ce? Oricum nu se mai întoarce.
Păăăăăi. În prima secundă o să zici că ai făcut cea mai mare greşeală ever!
Şi asta o să ţină ceva timp. Suferi. Şi peste ceva timp îţi aminteşti de proverbul ăsta. Scris pe un bileţel sub mouse pad, ca să nu-l uiţi probabil.
Fostul e dus şi ăla, tu zaci în lista lui de ignor şi iar plângi şi te întrebi de ce tu.
Şi nu peste mult timp îţi dai seama că ai făcut totul chiar bine şi faptul că te-ai despărţit de fostul a fost cea mai bună decizie. Pur şi simplu din afară observi ce fel de persoană este. Când erai cu el, pentru tine era un îngeraş, când el nici pe aproape nu este, poate este opusul. Adică era fals.. .
Bun, dar cel pentru care l-ai părăsit pe fostul de ce a plecat? De aia suferi tu.
Imaginează-ţi. De ce?
A venit să te salveze pe tine, de nişte oameni răi, care nu te meritau de fapt. Oameni falşi care te vorbeau pe la spate, care niciodată nu ţi-ar fi vrut ţie binele, ci răul. Dar erai cuprinsă de dracoste şi normal că n-ai văzut. Aşa că next time, iubeşte cu cap!
Şi eu am un înger. Toţi avem. Mai târziu sau mai devreme o să-l descoperi şi tu.
Îţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea la timp, chiar dacă eşti gone.
Miss you.
], mi-am petrecut 8 ani din viaţă. Mi-e dor de pauzele când stateam în faţa clasei Lui, un băiat pe care eu îl simpatizam *Vasilică . . mi-e dor de orele în care stăteam şi număram minutele până se suna, ca să mă duc iar în faţa clasei respectivului. Să mănânc în ora de muzică, să mă bat la baie cu apă şi apoi să o adun frumos de pe pereţi. Să mă rog să treacă mai repede ora de Educaţie Fizică [not!], să mă cert cu colegii mei iubiţi [Radu şi Mircea :X.]