Asta ca să vă explic banner-ul. Nu sunt Eminescu, adică eu nu scriu poezii, nu mă pricep la aşa ceva. Probabil vă întrebaţi la ce naiba mă pricep eu. Sau eu ce obsesii am. . Asta vă zic în altă pagină, acum să vorbim despre asta. . “Eu voi fi poet şi tu, poezie.”.
Dacă am scris-o aici, pe blog, atunci are un singur sens. Eu sunt poetul, eu îmi imaginez şi eu scriu, tu eşti poezia care o scriu eu. Nu pentru că as scrie pentru/despre o persoană anume mereu, ştiu că nu are logică pentru voi, dar pentru mine are. .
Ştiţi că şi Eminescu scria despre iubita lui, eu nu scriu despre iubitul meu, Vasilică, ci despre voi, voi fiind “lumea”, deci scriu despre lume, despre viaţă în general, despre ceea ce simt. Nu mulţi mai fac asta, nu mulţi mai ştiu să se exterorizeze. Oricum nimeni nu ma poate critica pentru ceea ce simt eu. Eu mereu gândesc altfel, simt altceva. Şi ştiu asta de la testele de la Lb. Română, teze şi alte chestioare. Erau enunţuri de genul : “Explică în 2-3 rânduri semnificaţia din text a frazei -”.
Mereu scriam altceva, niciodată la fel, şi nu ştiu dacă îmi dadea punctaj dacă scriam sau nu ca ceilalţi, probabil de asta am urât aşa de mult Româna.
Eu te creez, eu te iubesc aşa cum eşti, aşa cum nu eşti. . Eşti creaţia mea. <3
