Just smile all the time

Cam aşa suna o melodie de-a lu` Wilco – how to fight loneliness. Tot din G.I. .

Ideea e că, am fost în seara asta la un concert, ecreştin.ro, ăştia au organizat un concert, melodii cât de cât drăguţe, cu versuri cu Dumnezeu şi Isus etc etc, care pur şi simplu nu se îmbină. Melodii punk cu versuri cu Dumnezeu, mă rog, cum ziceam, poate am eu creierul afectat de ciocolată. Am senzaţia aia, când asculţi manele cu versuri în engleză şi simţi că ceva îţi strică cheful, asta e.

Deci la acest concert, la o “mică” pauză între melodii, tipul a început să ne vorbească despre darul vieţii. . că viaţa asta e un dar pe care ar trebui să-l apreciem pentru că l-am primit fără să-l cerem şi a încheiat prin a ne da un exerciţiu de imaginaţie : “Imaginează-ţi cum ar fi dacă această zi, sau cea de mâine, ar fi ultima zi din viaţa ta. .” şi a urmat o linişte deplină. Probabil toţi s-au gândit că ar sta toată ziua alături de o persoană dragă. Eu aş face tot ce n-am făcut până în acea zi şi mi-aş cumpăra tot ce mi-am dorit vreodată. Eh.. defapt n-ai de unde să ştii că e ultima ta zi, aşa că tot ce poţi să faci este să trăieşti totul la maxim, fără să ai cel mai mic regret. Dar oare putem?

Am întâlnit oameni care te priveau ciudat doar pentru ca vroiai să-i ai alături, oameni care te iubeau pentru exterior, care nu apreciau cel mai mic lucru, o îmbrăţişare sau un zâmbet sau o atingere.

Mulţi nu văd asta, pentru mine lucrurile cele mai simple înseamnă cel mai mult, poate mai mult decât crezi, pentru că am tendinţa să ma uit la detalii. Aşa că mie nu trebuie să-mi aduci cel mai scump inel cu cel mai mare diamant = zero.

Acuma iar bat câmpii şi cam e offtopic ce zic eu pe aici. Vroiam doar să vă întreb pe voi. . dacă aţi ştii că e ultima voastră zi din viaţă, ce aţi face? Cine ştie. .

Şi hai, fără ruşine!

Was it a dream?

Ce vacanţă. În curând o să fac bilanţul. Să mă gândesc la ce am făcut, sau ce n-am făcut, oricum asta o să fie într-un alt post, undeva pe la sfârşitul verii. Asta ca să-mi amintesc ce amfăcut înainte să încep o nouă etapă în viaţa mea.

Ce neinteresant este să vă zic ce o să fac în alt post nu? Aşa ziceam şi eu. Şi am făcut postul ăsta cu un scop anume. . .

“Was it a dream?”

Simt fiori. Parcă mi-e dor, nici eu nu ştiu de ce anume îmi este dor, dar sigur îmi este. Şi când am spus o altă etapă în viaţa mea mă refer mai pe scurt la High School, că nu toţi aţi înţeles, şi ca să nu se înţeleagă altceva.

Well. .

Deja mi-e dor de fosta mea şcoala, locul unde am învăţat timp de 8 ani, locul unde mi-am făcut buni prieteni, şi duşmani totodata , şi asta e destul de important ). Locul unde am învăţat şi am ajuns ceea ce sunt azi, şi sincer nu m-aş schimba pentru nimic în lume, îmi place de mine aşa cum sunt. Mă iubesc. Cum ziceam, la această şcoală, nr. 24 [la fel ca apartamentul meu, ce ciudat ], mi-am petrecut 8 ani din viaţă. Mi-e dor de pauzele când stateam în faţa clasei Lui, un băiat pe care eu îl simpatizam *Vasilică . . mi-e dor de orele în care stăteam şi număram minutele până se suna, ca să mă duc iar în faţa clasei respectivului. Să mănânc în ora de muzică, să mă bat la baie cu apă şi apoi să o adun frumos de pe pereţi. Să mă rog să treacă mai repede ora de Educaţie Fizică [not!], să mă cert cu colegii mei iubiţi [Radu şi Mircea :X.]

Pot să zic că îmi e dor şi de zielele în care mă întorceam acasă fără chef de viaţă, dorindu-mi parcă să mor, din cauza unor cuvinte spuse la nimereala de unii colegi. Şi sincer când mă gândesc îmi vine să râd, să râd pentru că mă consumam pentru nişte lighioane. Vreau să mai râd cu ei, vreau să-i mai văd o dată pe toţi, doar o dată . . şi gata.

Doar atât, mi-e dor, şi vă iubesc. >:D<

Hugs & Kisses. <3

He loves me, he loves me not

Cred că o să aleg “He loves me not”. Şi asta nu pentru că sufăr din dragoste momentan, ci pentru că nu-l iubesc eu. Da ştiu, o să ziceţi : “Uat dă fac?! Ilogic!” Păi este destul de logic, pentru că iubesc pe cine mă iubeşte; sentimentul e pur dacă e reciproc. Cred că ştiaţi asta, or not.

De curând îmi ziceam “Credeam că lumea-i mai bună.” . . asta după o dezamăgire care m-a făcut să nu mai am încredere în orice Terchea-Berchea. Irosesc prea multe rânduri pentru El şi e chiar neinteresant.

Am făcut post-ul ăsta ca să stau să lămuresc nişte lucruri. Eu câteodată stau singură cu gândurile mele. . şi mă gândesc. . mă gândesc. Meditez!

Şi aşa a ajuns Crinuţa să-şi dea seama că puţini sunt cei care merită cu adevărat şi prin asta nu vreau să zic că eu merit tot şi că mie mi se cuvinte tot ce e bun pe lume. Nu. Dar tot ce ştiu e că eu nu ma mulţumesc cu puţin. Nu mai vreau să trec prin aceleaşi lucruri iar şi iar.

“If u get a chance take it, if it changes your life, LET it. . “

Nu ştiu cât de cunoscut vă sună, dar mie una îmi sună extraordinar de cunoscut şi-mi amintesc prima oară când am citit chestia asta am rămas mască “Ce vrea să însemne asta?!!”. Şi apoi peste secole, mi s-a întâmplat, cum o să vi se întâmple şi voua.

Cum? Cam aşa. Ai un iubit , chestii, vă înţelegeţi extraordinar de bine, şi tu dacă eşti genul căreia îi place să flirteze cu mulţi tipi, hop flirtezi cu respectivul care o să aplice proverbul de mai sus. Eh ştiu că nu înţelegeţi nimic. Ideea e că în prima secundă, cuprinsă de extaz, o să-i răspunzi la întrebarea minune “Ai prieten?!” cu un “Da” destul de convingător, chiar dacă te simţi ca şi cum ai fi făcut o crimă. Şi deodată simţi că e jumătatea ta, ştiţi şi voi sentimentul. Şi hopa, chimicalele alea încep să-şi facă efectul şi simţi că vrei să-l laşi pe actualul crezând că o să fii cu ăsta până la adânci bătrâneţi! Şi câteva zile la rând o să fiţi cei mai fericiţi. Vă spuneţi cât de mult că iubiţi şi tot aşa. Mesaje, bipuri. Şi până într-o ti când el nu mai dă nici un semn de viaţă. Opa. Gigel?! Gigel nu mai e. S-a dus şi ăsta. Şi stai şi plângi, şi plângi şi iar plângi. De ce? Oricum nu se mai întoarce.

Păăăăăi. În prima secundă o să zici că ai făcut cea mai mare greşeală ever!

Şi asta o să ţină ceva timp. Suferi. Şi peste ceva timp îţi aminteşti de proverbul ăsta. Scris pe un bileţel sub mouse pad, ca să nu-l uiţi probabil.

Fostul e dus şi ăla, tu zaci în lista lui de ignor şi iar plângi şi te întrebi de ce tu.

Şi nu peste mult timp îţi dai seama că ai făcut totul chiar bine şi faptul că te-ai despărţit de fostul a fost cea mai bună decizie. Pur şi simplu din afară observi ce fel de persoană este. Când erai cu el, pentru tine era un îngeraş, când el nici pe aproape nu este, poate este opusul. Adică era fals.. .

Bun, dar cel pentru care l-ai părăsit pe fostul de ce a plecat? De aia suferi tu.

Imaginează-ţi. De ce?

A venit să te salveze pe tine, de nişte oameni răi, care nu te meritau de fapt. Oameni falşi care te vorbeau pe la spate, care niciodată nu ţi-ar fi vrut ţie binele, ci răul. Dar erai cuprinsă de dracoste şi normal că n-ai văzut. Aşa că next time, iubeşte cu cap!

Şi eu am un înger. Toţi avem. Mai târziu sau mai devreme o să-l descoperi şi tu.

Îţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea la timp, chiar dacă eşti gone.

Miss you.