Da, hai că n-am mai scris de mult ceva serios, adică să-mi exprim gândurile. Plouă cam de o ora. . şi stau şi mă gandesc de ce iubesc ploaia, sau de ce o iubim, doar nu sunt eu singura, sau . . ?
Ştiam ceva de genul : “If a kid asks where rain comes from, I think a cute telling him is “God is crying”. And if he asks why God is crying another cute thing to tell him is “Probabily because of something you did”.
Găsisem un avatar cu aşa ceva, şi-mi amintesc că mulţi mi l-au cerut, sub pretex că ce scrie e absolut superb. . şi este.
Ploaia e sfântă, apa e sfântă. . Eu iubesc ploaia pentru că îmi udă pielea şi îmi atinge sufletul, pentru că mă face să iubesc mai mult viaţa, pentru că îmi aminteşte de copilărie, când dansam în ploaie şi zâmbeam, zâmbeam . . nu-mi păsa de lume, eu o iubeam, mă iubeam.
Îmi place pentru că pot să plâng fără ca cineva să-şi dea seama.
It`s a good thing tears never show in the pouring rain.
Îmi place să stau în casă şi să ascult cum picăturile ating pământul. O iubesc.
Or maybe. . When it rains it reminds me of you. Although 6.000 miles away is so far, I still walk outside in the rain and kiss it for you. It never fails me. the rain will always come and I will always love you. Next time you see a storm on the horizon please don’t fear. It’s just heaven doing me the favor of taking you my kiss. Walk outside and kiss the rain whenever you need me. I miss you.
Aş sta cu tine o eternitate şi un pic, cât o picătură. .