I wanna f%&k you
).
Acum serios, “I wanna love you!” şi cine te opreşte nene? Iubeşte-l/o. E o lume liberă, important e pe cine, că ştiţi şi tu, nu toţi îţi merită ţie dracostea, eu una aşa gândesc şi nu mi-am schimbat-o nici când mi s-a zis că sunt prea pretenţiosă şi că eu caut băiatul perfect fără nici un defect. Chill guys, eu caut băiatul perfect pentru Mine.
Şi pentru mine e important să aibe câteva defecte, din alea amuzante, defecte care îl fac special. .
Dar oricum nu de asta am făcut post-ul ăsta, ci l-am făcut să vă zic aşa.. obsesiile mele.. cam boring pentru unii, pentru alţii nu.
Şi ce-i cu titlul ăla, “I wanna love you!” ?!
Păi nu e Akon obsesia mea, şi nici melodia în sine, ci .. dracostea.
Dragostea pentru orice minuscul lucru care la prima vedere e useless cum ar spune mulţi. Eh.. probabil am mai spus pe undeva pe aici pe blog că mă ataşez foarte uşor de lucruri şi de persoane. Nu de toate persoanele şi nu cred că are rost să repet fraza aia cu meritatul, normal că nu judec eu asta. . şi totuşi;
M-am ataşat şi de foaia pe care am dat teza, şi de ciornă, care normal trebuiau date. Îmi venea greu, nu mă întreba de ce, pur şi simplu. .
Şi oare de ce? Ataşarea asta e genetică? Oare bunica era la fel, sau bunicul, sau.. ? Nu ştiu.
Dar într-un fel ştiu de unde vine ataşarea asta. . recunosc că aveam impresia că am pierdut multe persoane din cauza mea şi vroiam într-un fel să nu le mai dau drumul niciodată, până mi-am dat seama că nu eu le-am pierdut pe ele, ci ele m-au pierdut pe mine. De ce? Poate e mai bine aşa, poate eram copii, poate, doar poate. . . Şi faptul că majoritatea melodiilor au cel puţin un vers de genul “De-abia aştept ziua în care ne vom revedea.”, it makes me smile. Poate într-o zi vă voi revedea, who knows?. .
Only God knows.
p.s. : N-am pierdut pe cineva de curând, ci doar m-a apucat nostalgia. . şi cine nu iubeşte să iubească?